Despre relatii si cavalerism

relatiiEu cred ca inca ar trebui sa mai existe cavalerism. Dar cavalerism in ce sens, in sensul in care primesti si oferi respect. Cavalerism nu este atunci cand accepti ca cineva sa isi bata joc de tine si tu esti calm si imperturbabil. Si iarasi cred in rolurile cu care ne a lasat natura, pentru ca daca au functionat atatea mii de ani inseamna ca a fost ceva bun pe acolo. Nu mi se pare de exemplu rusinos pentru o femeie sa fie “moale” sau emotiva. Mi se pare rusinos pentru un barbat sa fie asa. Si nenatural ca ea sa fie mai intepata decat el, mai nonsalanta, iar el sa fie temator, de frica sa nu supere si sa nu fie ignorat sau parasit. E ceva fundamental gresit in imaginea asta. Ca si barbat, cel mai frumos sentiment esti sa simti ca aperi si ca protejezi. Dar ca sa protejezi trebuie sa simti ca ai ce proteja. Trebuie sa existe o vulnerabilitate aratata de cineva, ca sa se poata activa aceasta gena. Iar cand se activeaza, ca prin farmec, ai si idei, resurse, energie, alta valoare in ochii tai, alt randament si sens de implinire.

Ca si barbat trebuie sa stii sa te descurci. Sa stii sa stapanesti o situatie, sa poti sa faci conexiuni si sa rezolvi orice problema. Tu trebuie sa poti gasi solutii, nu ea. Mult mediatizata egalitate intre sexe, nu inseamna schimbarea rolurilor, ci implinirea si desavarsirea naturii fiecaruia in parte. O femeie cu adevarat femeie nu este cea care si-a pierdut feminitatea si s-a masculinizat in gesturi, mentalitati si atitudini, ci este aceea care a stiut sa isi dezvolte si sa isi rafineze atuurile feminitatii. Acelea de care vorbeam mai devreme. Nu o femeie care se duce si se imbata in club si poate face sex fara obligatii pentru ca, nu-i asa, “daca voi puteti noi de ce nu” si pentru ca “cere organismul”. Nu e nimic de apreciat aici. Cu fiecare aventura, relatie trecuta, experienta, doar pierzi ceva din tine, nu castigi.

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer